Extirparea vitală, cunoscută și sub denumirea de pulpectomie, este o procedură endodontică prin care se îndepărtează pulpa dentară infectată, reprezentând un pas important în tratamentul dinților temporari sau în procedurile de apexificare. Aceasta poate fi realizată și în situații de urgență, pentru a ameliora durerile intense cauzate de inflamații pulpare.
Extirparea vitală sau pulpectomia este o procedură chirurgicală endodontică care constă în eliminarea completă a pulpei dentare infectate sau necrotice. Aceasta se realizează în special la dinții de lapte și poate fi un pas preliminar în tratamentele de apexificare, care ajută la maturarea rădăcinilor.
De asemenea, pulpectomia poate fi aplicată ca intervenție de urgență pentru calmarea durerilor acute. Totuși, după o astfel de procedură, este necesară realizarea obturației canalelor radiculare pentru a preveni reinfectarea.
Pulpectomia este recomandată în cazul eșecului pulpotomiei la dinții permanenți adulți, în prezența pulpitelor ireversibile dureroase la dinții permanenți tineri și atunci când dinții pot fi restaurați adecvat. De asemenea, este important ca pacientul să fie sănătos și cooperant pentru succesul tratamentului.
Pe de altă parte, procedura este contraindicată dacă dintele nu poate fi restaurat, dacă pacientul nu colaborează sau în situațiile în care pierderea osoasă din jurul dintelui este prea avansată.
Procedura debutează cu anestezia locală și izolarea câmpului operator prin utilizarea unei digă. După amorțirea dintelui, medicul realizează o cale de acces prin coroana dintelui, curățând vechile materiale restaurative sau țesutul dentar deteriorat pentru a ajunge la camera pulpară.
Ulterior, se identifică canalele radiculare, iar pulpa infectată sau necrotică este îndepărtată cu ajutorul acelor endodontice. Curățarea mecanică este însoțită de irigații antiseptice care previn iritarea țesuturilor și ajută la eliminarea reziduurilor. Procedura continuă cu oprirea sângerării și se finalizează prin obturarea canalelor cu materiale biocompatibile care împiedică reinfectarea.
Pulpectomia parțială presupune îndepărtarea pulpei coronare și a unei porțiuni din pulpa radiculară, păstrând un segment viu la nivelul vârfului rădăcinii. Canalele tratate astfel sunt obturate temporar cu substanțe biostimulatoare, cum ar fi hidroxidul de calciu. După închiderea apexului, tratamentul este completat prin extirparea totală a pulpei și obturația definitivă a canalelor.
Singura alternativă majoră a pulpectomiei este extracția dentară, însă aceasta poate duce la deplasarea dinților învecinați. Înlocuirea dinților extrași, prin implanturi dentare sau punți, este adesea mai costisitoare și poate implica sacrificarea unor dinți sănătoși.
Consultul stomatologic este recomandat atunci când apar dureri puternice sau simptome sugestive de inflamație pulpară, în special la dinții temporari sau la tinerii adulți. De asemenea, este important să se verifice dinții care pot fi restaurați și să se stabilească dacă există necesitatea unei pulpectomii pentru a conserva dintele și a preveni complicațiile ulterioare.
Extirparea vitală sau pulpectomia este îndepărtarea pulpei dentare infectate pentru a trata infecțiile și durerea.
Este recomandată când pacientul are dureri foarte mari cauzate de pulpită, pentru a calma simptomele imediat.
Alternativa este extracția dentară, însă aceasta poate conduce la migrarea dinților vecini și necesită soluții complexe pentru înlocuirea dintelui pierdut.