Necroza și gangrena pulpară sunt afecțiuni grave ale pulpei dentare care pot duce la complicații dacă nu sunt tratate corespunzător. Aceste condiții implică distrugerea țesutului pulpar, fie prin necroză în absența infecției, fie prin gangrenă, care implică infectarea pulpei cu bacterii.
Necroza pulpară reprezintă moartea pulpei dentare în absența infecției bacteriene, fiind provocată de factori fizico-chimici agresivi sau de întreruperea fluxului sanguin către pulpa dintelui. Această afecțiune poate fi favorizată de diverse condiții medicale, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, virozele, ateroscleroza, insuficiența renală sau trombozele arteriale, dar și de traumatisme dentare sau tratamente stomatologice nepotrivite.
Din cauza lipsei simptomelor evidente, neglijarea necrozei poate duce la agravarea stării dintelui. Dintele cu pulpa necrozată poate căpăta o culoare mai închisă, cu un aspect mat și nu reacționează la stimuli obişnuiţi precum frigul sau căldura. Examenul bacteriologic în aceste cazuri este negativ, însă necroza poate evolua spre fracturarea dintelui sau spre gangrenă, o formă de infectare care necesită tratament similar.
Gangrena pulpară este infectarea pulpei dentare cu bacterii și poate apărea ca urmare a unei carii netratate, a unui abces dental sau ca o complicație a necrozei pulpare. Aceasta poate afecta total sau parțial pulpa. În faza incipientă, gangrena simplă nu provoacă dureri evidente, dar poate fi observată prin prezența leziunilor carioase adânci, a modificărilor de culoare a dintelui sau a lipsei sensibilității la stimuli.
Dacă infecția avansează spre vârful rădăcinii, apare gangrena complicată, cunoscută și sub denumirea de parodontită apicală acută. Aceasta se manifestă prin dureri sensibile la presiune, apariția unei infecții vizibile radiologic și un posibil miros neplăcut. În această etapă, bacteriile sunt prezente și confirmate prin examen bacteriologic, iar tratamentul este urgent pentru prevenirea complicațiilor sistemice.
Tratamentul acestor afecțiuni constă în eliminarea pulpei necrozate sau infectate și controlarea infecției prin metode mecanice și medicamentoase. Procesul de curățare și dezinfectare a canalelor radiculare se efectuează în mai multe ședințe (2–6), urmate de obturarea canalelor și refacerea coroanei dintelui.
La pacienții tineri sau copii, dinții au camere pulpare mai mari și un foramen apical deschis. În astfel de cazuri, înainte de obturarea definitivă, se realizează o obturație provizorie cu hidroxid de calciu pentru a stimula închiderea apexului și creșterea rădăcinii – procedură numită apexificare. Acest tratament necesită controale regulate, atât clinice, cât și radiologice, iar pulpa este menținută temporar obturată până la obținerea rezultatului dorit.
Etapele tratamentului încep cu eliminarea țesutului pulpar necrozat și infectat. În cazul gangrenei complicate, se efectuează drenajul endodontic pentru eliminarea secrețiilor din jurul rădăcinii. Se creează accesul la camera pulpară prin îndepărtarea țesutului dentar deteriorat și se realizează spălături antiseptice.
După extirparea pulpei coronare, canalul radicular este curățat prin irigații cu soluții antiseptice. Camera pulpară rămâne deschisă pentru 24-48 de ore, fiind protejată cu o obturație temporară. Tratamentul mecanic implică îndepărtarea pulpei și dentinei alterate, iar apoi canalele sunt lărgite discret la adulți, cu grijă astfel încât să nu fie afectate structurile vii din jur.
Tratamentul medicamentos constă în uscare și obturarea provizorie cu pastă de hidroxid de calciu. La ședințele următoare, medicul verifică absența infectiei la adulți și progresul apexificării la tineri, pentru ca în final să se realizeze obturarea definitivă a canalelor și reconstruirea coroanei dentare.
Consultul stomatologic este esențial atunci când apar modificări ale culorii dintelui, pierderea sensibilității sau semne evidente de carie. De asemenea, este importantă vizita de control dacă există dureri la nivelul dintelui sau senzație de presiune, mai ales în cazul avansării unei infecții pulpare spre rădăcină.
Detectarea timpurie a necrozei sau gangrenei pulpare poate preveni complicațiile severe, cum ar fi fracturarea dintelui sau răspândirea infecției la structurile înconjurătoare.
Necroza pulpară apare din cauza întreruperii aportului sanguin și poate fi cauzată de afecțiuni sistemice, traumatisme dentare sau procedee stomatologice agresive.
Gangrena simplă nu provoacă simptome evidente, în timp ce gangrena complicată se manifestă prin sensibilitate la presiune, infecție vizibilă radiologic și miros neplăcut.
Tratamentul constă în îndepărtarea pulpei afectate, curățarea și dezinfecția canalelor radiculare urmată de obturarea lor și reconstrucția coroanei dentare.