Amputatia radiculara reprezinta procedura prin care se indeparteaza una sau doua radacini ale unui dintre pluriradicular, conservandu-se coroana dentara. Interventia se aplica de obicei molarilor de pe maxilar.
Hemisectia reprezinta procedura prin care se indeparteaza o radacina a unui dintre pluriradicular, impreuna cu portiunea de coroana corespondenta. Partea ramasa este de obicei atasata sau ancorata unui dinte adiacent, pentru sprijin si stabilitate. Interventia se aplica de obicei molarilor mandibulari si doar in cazuri exceptionale molarilor superiori.

Amputatia radiculara si hemisectia sunt proceduri care imbina doua specializari stomatologice: endodontia si parodontologia. Aceste interventii sunt aplicate atunci cand tratamentele endodontice si parodontale invazive au esuat, insa se impune pastrarea dintelui. Odata cu aparitia si succesul implanturilor dentare, amputatia radiculara si hemisectia sunt o metoda temporara de a pastra dintele, astfel incat sa aiba loc o regenerare osoasa suficienta pentru a sustine un implant ulterior.

Procedura: Inainte de amputatie radiculara si hemisectie este necesara efectuarea tratamentului endodontic – in general obturatie radiculara. Acest tratament se efectueaza cu o perioada de timp suficienta inainte de amputatie sau hemisectie si este util deoarece poate facilita diagnosticul diferential in cazurile de dureri dentare si poate scoate la iveala eventuale complicatii. Amputatia vitala trebuie evitata deoarece poate duce la pulpita cronica sau acuta si poate face imposibil un tratament endodontic ulterior. Totodata medicul stomatolog trebuie sa verifice radiografiile dentare ale pacientului, pentru a putea stabili exact nivelul de degradare periodontala. Dupa anestezierea locala, medicul va inciza un lambou mucoperiostal si va decola gingia, astfel incat furcatia radacinii sa fie expusa.

Se indeparteaza tesutul de granulatie si se clateste cu solutie salina sterila, apoi cu ajutorul unei freze diamantate se sectioneaza si se indeparteaza radacina afectata. In timpul sectionarii, medicul trebuie sa raceasca zona incontinuu cu ser fiziologic si sa aiba grija sa nu atinga partea radacinii care va ramane intacta si dintii adiacenti. Dupa indepartarea partii sectionate se continua cu debridare si planare radiculara meticuloasa. Procedura se incheie cu suturarea lamboului si aplicarea unei obturatii sau proteze coronare temporare (in cazul hemisectiei). Procedura dureaza 1 – 2 ore.

Pacientul va avea gingia inflamata si disconfort timp de 24 – 48 ore dupa operatie si va trebui sa evite sa mestece cu partea afectata, pana la scoaterea suturilor – dupa 7 – 10 zile. Controlul infectiei postoperatoare se realizeaza clatind gura cu solutie antiseptica cu 0, 1 – 0, 2 % chlorhexidina. Dupa 3 – 4 luni, timp in care dintele s-a vindecat complet, proteza temporara de pe dintele hemisectionat va fi inlocuita cu una fixa.

Indicatiile pentru amputare radiculara si hemisectie tin de mai multe specializari stomatologice:
– Indicatiile parodontale sunt leziunile de furcatie (atunci and boala parodontala s-a extins la spatiul dintre doua radacini) de gradul II si III, in special la primul si al doilea molar.
– Indicatiile endodontice sunt obstructionarea canalului radicular si imposibilitatea de a indeparta o restaurare dentara tip fundatie.
– Complicatii stomatologice cum ar fi instrumente endodontice rupte si blocate pe canalul radicular, perforatii de clasa IV in zona de furcatie si perforatii de clasa II a radacinii.
– Alte indicatii sunt carii de furcatie sau radacina, fractura verticala a unei radacini sau, foarte rar, ca parte a extractiei partiale in timpul tratamentului endodontic.

Contraindicatiile acestor proceduri sunt cazurile de fuziune a radacinilor, unde separatia este imposibila, atunci cand radacina ramasa nu poate fi tratata endodontic sau daca sprijinul osos este insuficient pentru a restaura radacina ramasa.

Premolarizarea este procedura stomatologica prin care un molar de pe mandibula este transformat in unul sau doi premolari, acest lucru realizandu-se prin amputatia unei radacini considerate “bolnava” si conservarea celeilalte, respectiv prin hemisectia molarului. In prima varianta, tehnica este tot o hemisectie, insa deoarece molarii inferiori au doar doua radacini, prin indepartarea uneia rezulta o radacina si o jumatate de coroana, foarte asemanator cu un premolar.

Procedura de premolarizare – transformarea unui molar inferior in doi premolari – are loc foarte rar, in conditiile in care exista o divergenta mai mare de 30 de grade si separatie de trei sferturi sau mai mult. Indicatiile pentru premolarizare sunt leziuni de furcatie de gradul II si III, cand osul proximal este conservat in mare parte.

Procedura: Dupa tratamentul de canal radicular, dintele este sectionat cu o freza diamantata in forma de ac. Daca molarul sectionat este ultimul de pe arcada si spatiul dintre radacini este foarte ingust, va fi necesara amplasarea unei lucrari protetice fixe.