Anestezia dentară în timpul sarcinii și alăptării ridică adesea întrebări legate de siguranță atât pentru mamă, cât și pentru copil. Procedurile stomatologice non-urgente sunt, în general, amânate pentru a proteja sănătatea fatului, însă în cazul unor intervenții necesare se pot urma recomandări stricte privind tipul și administrarea anesteziei.
În timpul sarcinii, se recomandă evitarea procedurilor stomatologice neurgente cel puțin până în al doilea trimestru, iar ideal după naștere, pentru a minimiza riscurile asupra dezvoltării fatului. Dacă este necesară anestezia, se utilizează doze cât mai mici de substanțe anestezice locale, care sunt preferate în fața anesteziilor generale intravenoase sau inhalatorii, mai ales în primul trimestru.
Articaina este considerată cea mai sigură alegere pentru toate trimestrele sarcinii datorită gradului redus de trecere prin bariera fetoplacentară. Pe de altă parte, substanțele care conțin adrenalină sau epinefrină trebuie evitate, deoarece pot prezenta riscuri suplimentare pentru făt.
Femeile care alăptează pot beneficia de anestezie dentară fără restricții majore, cu condiția ca procedura să fie realizată imediat după o sesiune de alăptare. Astfel, orice substanță adecvată pentru tratamentul stomatologic poate fi folosită.
Este recomandat ca laptele matern colectat înainte de următoarea alăptare să fie extras și aruncat pentru a evita expunerea copilului la reziduurile anestezicului. Prima alăptare după anestezie trebuie să aibă loc la cel puțin 6 ore distanță, timp în care medicamentul este eliminat aproape complet din organism.
Consultul stomatologic în timpul sarcinii este indicat doar în situații urgente, pentru a preveni complicațiile care pot afecta atât mama, cât și fătul. Ideal este ca intervențiile să fie programate în al doilea trimestru sau după naștere.
Pentru femeile care alăptează, consultul poate avea loc oricând, dar anestezia trebuie administrată cu precauție, urmând recomandările privind momentul alăptării și manipularea laptelui matern pentru siguranța copilului.
Este preferabil să se evite anestezia dentară în primul trimestru, iar dacă este necesară, se folosesc doze cât mai mici și anestezice locale, evitând substanțele cu adrenalină.
Articaina este recomandată deoarece are o rată redusă de penetrare prin bariera fetoplacentară.
Anestezia se efectuează imediat după alăptare, iar laptele matern înainte de următoarea alăptare se extrage și se aruncă; copilul este alăptat din nou după cel puțin 6 ore.