Afta bucală, cunoscută și sub denumirea de stomatită aftoasă, reprezintă o leziune dureroasă, ulceroasă, localizată pe mucoasa cavității bucale. Deși poate semăna cu herpesul, acestea sunt afecțiuni diferite, atât ca origini, cât și ca manifestări clinice.
Afta bucală este o leziune ulceroasă bine delimitată, albicioasă și dureroasă, care apare pe mucoasa gurii. Nu este contagioasă, spre deosebire de herpesul bucal cauzat de virusul Herpes Simplex. Stomatita aftoasă se manifestă sub trei forme principale: leziuni minore, cu diametrul între 1 și 10 mm, leziuni majore, cu dimensiuni peste 1 cm, și ulceratii herpetiforme, care sunt grupe de leziuni mici.
Deși cauzele exacte ale apariției aftelor nu sunt pe deplin cunoscute, factorii care contribuie includ predispoziția genetică, stresul, deficiențele de vitamine, iritațiile locale și leziunile țesuturilor provocate, de exemplu, de proteze dentare necorespunzătoare, aparate dentare metalice sau mușcarea accidentală a obrazului.
Pe lângă factori locali, stomatita aftoasă recurentă poate fi asociată cu unele afecțiuni sistemice, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, sindromul Behçet, boala Crohn sau infecția HIV/SIDA. Aceste condiții pot crește frecvența sau severitatea leziunilor aftoase.
În mod obișnuit, aftele bucale se vindecă spontan în una-două săptămâni, fără tratament specific. Totuși, când acestea sunt extinse, recurente sau nu dispar în această perioadă, este necesar să se consulte medicul stomatolog pentru evaluare și tratament adecvat.
Tratamentul aftelor bucale se axează pe ameliorarea durerii, reducerea dimensiunii și numărului leziunilor, precum și pe prelungirea perioadelor fără recidive. Alegerea metodei terapeutice depinde de severitatea simptomelor, istoricul pacientului și răspunsul acestuia la tratamente anterioare.
Tratamentul local constă în utilizarea soluțiilor dezinfectante, preparatelor imuno-stimulatoare și vitaminizante, menținerea igienei orale riguroase și evitarea factorilor iritanți. Pentru leziunile minore, se recomandă badijonări cu violet de gentiană, aplicarea de xilina, gargare cu soluții antiseptice, infuzie de mușețel sau soluții cu bicarbonat de sodiu în apă caldă. Aceste proceduri se repetă de 3-4 ori pe zi.
În cazurile cu afte extinse, tind să fie recomandate corticosteroizi topici, cum ar fi hidrocortizonul, triamcinolona sau betametazona. Pentru formele severe pot fi necesare corticosteroizi sistemici, injecții intralezionale sau medicamente imunomodulatoare.
Pacienții cu proteze dentare care provoacă stomatită aftoasă trebuie să beneficieze de ajustarea sau înlocuirea acestora. Medicul stomatolog va oferi instrucțiuni privind igiena protezelor și masajul cavității bucale. În timpul tratamentului este indicat să se poarte proteza cât mai puțin posibil, iar gura poate fi clătită cu substanțe antimicotice sau antimicrobiene.
Dieta joacă un rol important în gestionarea aftelor bucale. Este recomandat să se evite alimentele dure sau crocante care pot agrava leziunile, precum și alimentele acide sau lactatele. De asemenea, sarea și condimentele picante pot irita mucoasa și prelungi vindecarea.
Este important să consultați medicul stomatolog atunci când aftele bucale nu dispar în maximum două săptămâni sau dacă revin frecvent. De asemenea, dacă leziunile depășesc un centimetru în diametru sau sunt însoțite de disconfort semnificativ, evaluarea medicală devine necesară pentru stabilirea unui tratament adecvat.
Se întâlnesc leziuni minore (1-10 mm), leziuni majore (peste 1 cm) și ulceratii herpetiforme, reprezentate de grupări de leziuni mici.
Dieta trebuie să evite alimentele dure, acide, lactatele, sarea și condimentele picante pentru a reduce iritația și a facilita vindecarea leziunilor.
Este recomandat consultul dacă aftele nu se vindecă în două săptămâni, sunt recurente sau au dimensiuni mai mari de 1 cm.