Tratamentul ortodontic utilizează aparate speciale pentru a corecta alinierea greșită a dinților și malocluziile, având diferite forme și obiective, în funcție de stadiul și natura problemei dentare. Aceasta include atât prevenția, cât și tratamente complexe care pot implica și intervenții chirurgicale.
Tratamentul ortodontic se împarte în trei categorii principale. Tratamentul preventiv, care se aplică în dentiția temporară, are ca scop prevenirea apariției anomaliilor dento-maxilare. De exemplu, menținerea spațiului după căderea unui dinte de lapte sau extragerea unui dinte temporar care nu cade natural.
Tratamentul interceptiv se adresează dentiției mixte și urmărește oprirea agravării unor probleme deja existente, eliminând cauzele acestora, precum corectarea obiceiurilor vicioase sau alinierea dintelui permanent pe măsură ce erupe.
Tratamentul complex presupune utilizarea aparatelor ortodontice, care pot fi combinate cu intervenții chirurgicale oro-maxilo-faciale, proceduri parodontale sau restaurative. Acest demers, care poate fi efectuat pe orice tip de dentiție, include mai multe etape și este urmat de purtarea unor aparate de contentie pentru menținerea rezultatelor obținute.
Orice tratament ortodontic începe cu o evaluare amănunțită a pacientului. Aceasta include colectarea istoricului medical și a motivelor pentru care se dorește tratamentul, precum și o examinare intraorală și extraorală. Sunt evaluate starea dinților, gingiilor, arcadelor dentare, ocluzia, tiparul scheletal și articulația temporo-mandibulară.
Pe lângă examenul clinic, sunt necesare radiografii dentare și mulaje ale dentiției. Ulterior, medicul stabilesște obiectivele tratamentului, care pot viza sănătatea generală a cavității bucale, poziționarea corectă a dinților și îmbunătățirea ocluziei. Înainte de începerea tratamentului ortodontic, este esențial ca pacientul să nu aibă carii netratate și să mențină o igienă orală corespunzătoare.
Aparatele ortodontice pot fi mecanice, funcționale, passive (de contentie) sau fixe. Aparatele mobile permit mișcări simple ale dinților, însă au o eficiență limitată comparativ cu cele fixe, care sunt atașate permanent pe suprafața dentară și au devenit din ce în ce mai sofisticate.
Aparatele funcționale, fixe sau mobile, sunt utilizate în corectarea malocluziilor de clasa II și III, iar aparatele extraorale oferă suport suplimentar prin elemente care sprijină barbia, fruntea sau ceafa pentru a ajuta în tractarea dinților.
După încheierea tratamentului activ ortodontic, se recomandă purtarea unor aparate de contentie, menite să prevină revenirea dinților la pozițiile inițiale. Acestea trebuie utilizate inițial ziua și noaptea, iar ulterior doar pe timpul nopții, uneori chiar pe termen lung.
Tratamentul ortodontic poate implica și anumite riscuri. Resorbția rădăcinii dentare este un fenomen inevitabil într-o anumită măsură, cu o pierdere de aproximativ 1 mm pe durata unui tratament de doi ani, în funcție de predispoziția individuală și de gradul de mișcare a dinților.
Pierderea sprijinului parodontal poate apărea atunci când igiena orală este dificil de menținut datorită aparatului, cauzând inflamații gingivale care se remit după îndepărtarea dispozitivului. În plus, dieta bogată în zaharuri poate favoriza decalcifierea dinților și apariția carilor.
Leziunile țesuturilor moi, cum sunt ulceratiile traumatice, pot apărea atât la aparatele fixe, cât și la cele mobile, iar o mișcare dentară prea mare poate reduce aportul sanguin către pulpa dentară, cauzând disconfort.
Consultul ortodontic este recomandat încă din primele etape ale dezvoltării dentare, pentru a preveni sau a intercepta formarea anomaliilor. Este important să te adresezi medicului stomatolog atunci când observi dinți nealiniati corect sau probleme de mușcătură, pentru a stabili un plan de tratament adecvat.
De asemenea, controlul stomatologic regulat este esențial înainte și pe durata tratamentului ortodontic, pentru a asigura o stare bună a sănătății orale și a adapta tratamentul în funcție de evoluție.
Există tratamente preventive, interceptive și complexe, fiecare adaptat la stadiul dezvoltării dentare și tipul de problemă.
Aparatele pot fi mobile sau fixe, funcționale sau mecanice, iar unele sunt folosite după tratament pentru a menține rezultatele.
Riscurile includ resorbția rădăcinilor, pierderea temporară a sprijinului parodontal, decalcifierea și posibile leziuni ale țesuturilor moi.