Sigilarea șanțurilor și fosetelor este o procedură stomatologică simplă și nedureroasă, menită să protejeze dinții împotriva cariilor. Aceasta presupune acoperirea cu un material special a canalelor înguste de pe suprafața molarilor și premolarilor, locuri în care resturile alimentare se pot acumula și pot fi greu de îndepărtat prin periajul obișnuit.
Sigilarea este o metodă profilactică care împiedică pătrunderea bacteriilor și a resturilor alimentare în șanțurile și fosetele adânci ale dinților, prevenind astfel apariția cariilor. Aceasta se aplică mai ales pe molari și premolari, dar și pe fosetele de pe fațetele vestibulare sau orale ale dinților, inclusiv incisivii superiori.
Materialele folosite în sigilare includ rășini compozite, compomeri sau ionomeri de sticlă, care nu doar că sigilează suprafața dentară, dar și eliberează fluor, contribuind la întărirea smalțului.
Înainte de aplicarea sigilantului, suprafața dentară este curățată profesional cu pastă specială fără fluor sau ingrediente uleioase, care ar putea afecta eficiența tratamentului. Dintele este apoi izolat cu digă de cauciuc sau aspirator salivar și uscat complet cu pansamente absorbante.
Ulterior, se aplică o soluție acidă (30-50% acid fosforic) pentru gravaj, care ajută la creșterea aderenței sigilantului pe smalț. Timpul de acțiune este diferit pentru dinții permanenți (1 minut) și cei temporari sau de lapte (2 minute). După clătirea cu apă și uscare cu aer, urmează aplicarea sigilantului lichid, care se întărește sub lumină ultravioletă câteva zeci de secunde.
Există două tipuri principale de materiale folosite: rășinile compozite și ionomerii de sticlă. Ionomerii au avantajul că aderă la smalț fără utilizarea acidului și eliberează fluor pentru o protecție prelungită. Indiferent de material, acesta trebuie să fie rezistent și ușor de aplicat, asigurând o barieră eficientă împotriva factorilor care provoacă carii.
Sigilarea este recomandată în principal copiilor, în special la 6 luni după erupția molarilor și premolarilor permanenți, în general între 5 și 14 ani, în funcție de momentul apariției dinților. De asemenea, este utilă și pentru dinții de lapte cu risc crescut de carii.
Procedura poate fi realizată și la adulți, însă nu este preferată, deoarece sigilarea poate modifica senzația la nivelul mușcăturii, iar adulții se adaptează mai greu la aceste schimbări comparativ cu copiii.
Durata protecției oferite de sigilare variază între 2 și 5 ani, fiind esențială monitorizarea periodică de către medicul stomatolog. Odată ce materialul sigilant se deteriorează sau dispare, dintele devine din nou susceptibil la carii, motiv pentru care este necesară repetarea procedurii dacă este cazul.
Consultul stomatologic este important pentru a verifica integritatea sigilantului și pentru a detecta eventualele modificări sau probleme ale dintelui sigilat. Controlul regulat ajută la menținerea unei bune protecții și la intervenția promptă în cazul în care sigilantul trebuie reaplicat.
Este recomandat să se efectueze consultul periodic, mai ales în perioada copilăriei, când are loc erupția dinților temporari și permanenți care necesită sigilare.
Se utilizează rășini compozite, compomeri sau ionomeri de sticlă, materiale care aderă bine și eliberează fluor pentru protecția smalțului.
Durata medie este între 2 și 5 ani, cu necesitatea controalelor periodice la medicul stomatolog.
Gravajul acid, prin aplicarea unei soluții cu acid fosforic, crește aderența sigilantului pe suprafața dentară, îmbunătățind eficiența protecției.