Rezecția apicală este o procedură chirurgicală endodontică care vizează îndepărtarea vârfului rădăcinii dintelui (apexul) și a țesuturilor infectate din jurul acesteia. Această intervenție este recomandată doar după ce tratamentul endodontic nechirurgical a eșuat. Accesul la apex se realizează prin îndepărtarea gingiei și penetrând osul pentru a ajunge la zona afectată. Procedura se efectuează sub microscop și se finalizează cu o obturație retrogradă a canalului radicular.
Rezecția apicală este recomandată în cazuri precum anomaliile anatomice ale rădăcinilor care împiedică tratamentul convențional, prezența leziunilor periapicale cronice (osteită, parodontită, chisturi radiculare) sau traumatismele radiculare. De asemenea, este indicată atunci când tratamentele endodontice au eșuat și nu pot fi refăcute prin metode nechirurgicale.
Această procedură oferă o soluție pentru eliminarea infecției localizate la nivelul apexului, în situațiile în care abordarea clasică nu a dat rezultate satisfăcătoare.
Nu este recomandată rezecția în cazul dinților fără valoare protetică, cu implantare compromisă sau cu leziuni periapicale ce depășesc treimea apicală a rădăcinii. De asemenea, fracturile verticale ale rădăcinii și anumite condiții medicale care contraindică intervenția chirurgicală reprezintă motive pentru evitarea acestei proceduri.
Decizia se ia după o evaluare atentă a stării dintelui și a sănătății generale a pacientului.
Intervenția începe cu anestezia locală, urmată de incizia și reflectarea unui lambou mucoperiostal pentru a expune osul din zona apexului. Se identifică apoi locul exact al vârfului rădăcinii, prin perforarea osoasă cu o sondă și freza.
După expunere, se îndepărtează țesutul patologic din jurul apexului, apoi se rezecă aproximativ 3 mm din vârful rădăcinii, la un unghi de 45 de grade. Urmează obturația retrogradă a canalului radicular pentru sigilare, iar în final rana este curățată și suturată. O radiografie de control se realizează pentru a verifica eliminarea infecției.
După intervenție, pacienții trebuie să evite suptul sau clătirea puternică a zonei operate pentru a preveni sângerările. Durerea, edemul și echimozele sunt reacții inflamatorii normale în urma operației și sunt temporare.
Este important ca medicul să fie informat despre tratamentele medicamentoase pe care le urmează pacientul. Dacă intervenția se face sub anestezie locală, se recomandă consumul unei mese ușoare înainte de procedură, în timp ce pentru sedare inhalatorie sau intravenoasă pacientul trebuie să vină pe stomacul gol și să fie însoțit acasă după operație. Controlul postoperator se efectuează de obicei a doua zi, iar firele de sutură se scot după 7-10 zile. Pentru monitorizarea vindecării, sunt recomandate controale stomatologice la fiecare șase luni.
Consultul stomatologic este esențial atunci când tratamentul endodontic inițial nu reușește să elimine complet problema apicală sau când apar complicații, cum ar fi infecțiile persistente sau leziunile periapicale cronice. Evaluarea medicală la timp poate indica necesitatea unei rezecții apicale pentru a preveni agravarea situației și pentru a salva dinții afectați.
De asemenea, consultațiile regulate sunt importante pentru monitorizarea vindecării după intervenție și pentru a asigura o stare optimă de sănătate orală.
Este o intervenție chirurgicală care îndepărtează vârful rădăcinii și țesuturile infectate din jurul acestuia, după eșuarea tratamentului endodontic convențional.
Se recomandă în cazul anomaliilor rădăcinilor, leziunilor periapicale cronice, traumelor radiculare și dacă tratamentul de canal a eșuat.
Este important să nu se suge sau să se clătească puternic zona operată, iar controlul stomatologic se face a doua zi și la intervale regulate pentru monitorizarea vindecării.