Periodontita este o afecțiune inflamatorie care afectează țesuturile ce susțin dinții, cunoscute sub numele de parodonțiu. Aceasta duce treptat la pierderea osului alveolar ce ancorează dinții, iar netratată poate cauza căderea acestora. Boala este rezultatul acumulării de bacterii pe suprafața dinților și a unui răspuns imun exagerat al organismului.
Periodontita este o boală inflamatorie care afectează țesuturile din jurul dinților, ducând la distrugerea progresivă a osului alveolar. Aceasta începe cu acumularea plăcii bacteriene și a tartrului între dinți și gingie, afectând ulterior osul de susținere. În timp, gingiile se inflamează, pot sângera și pot apărea respirație urât mirositoare și mobilitatea dinților.
Boala se dezvoltă într-un mediu lipsit de oxigen la baza dinților, unde bacteriile agresive pot înflori. Ritmul progresiei periodontitei diferă de la o persoană la alta, chiar dacă nivelul de tartru este similar, din cauza diversității bacteriilor și a variabilității răspunsului imun individual.
Diagnosticul periodontitei se realizează prin examinarea țesuturilor gingivale cu ajutorul unei sonde speciale pentru a măsura profunzimea buzunarelor gingivale. Radiografiile dentare sunt utile pentru a evalua gradul de pierdere osoasă din jurul dinților. Aceste investigații permit stabilirea severității bolii și alegerea tratamentului potrivit.
Radiografiile ajută la determinarea profunzimii buzunarelor și a gradului de afectare osoasă, aspecte esențiale în planificarea tratamentului stomatologic.
Există o serie de boli și sindroame care pot crește riscul de dezvoltare a periodontitei, cum ar fi diabetul zaharat, sindromul Down, boala Crohn, leucopenia și SIDA. De exemplu, la persoanele cu SIDA, boala poate avansa rapid, necesitând o monitorizare atentă.
Pe lângă factori sistemici, igiena orală precară favorizează acumularea de placă și tartru, esențiale pentru apariția și progresia acestei afecțiuni.
Primele semne ale periodontitei sunt sângerarea gingiilor, umflarea și roșeața acestora, însoțite de respirația neplăcută. De-a lungul evoluției, dinții din față pot începe să se deplaseze înainte, iar durerea apare de obicei doar atunci când mobilitatea dentară crește sau se formează un abces.
Aceste simptome indică faptul că boala a avansat și necesită evaluare și tratament specializat.
Periodontita necesită tratament profesionist, deoarece periajul dentar obișnuit ajunge doar 2-3 mm sub linia gingivală, în timp ce în cazul bolii, curățarea trebuie extinsă până la 4-5 mm, adesea realizată de medicul stomatolog prin curățări profesionale și îndepărtarea tartrului.
În cazurile cu buzunare gingivale mai adânci de 5 mm, poate fi necesară intervenția chirurgicală, cum ar fi gingivectomia, pentru a înlătura țesutul infectat și a facilita igiena la domiciliu. Antibioticele sunt indicate în situații cu abces sau când se utilizează tratamente locale cu substanțe antimicrobiene introduse în buzunare.
Este important să consultați medicul stomatolog dacă observați simptome precum sângerare a gingiilor, inflamație, respirație neplăcută sau mobilitate dentară. Evaluarea precoce ajută la limitarea pierderii osoase și la stabilirea unui tratament adecvat.
Controlul periodic este esențial pentru a preveni agravarea periodontitei, mai ales în prezența factorilor de risc sau a unor condiții medicale ce predispun la această afecțiune.
Periodontita este cauzată de bacterii acumulate sub gingie și de un răspuns imun excesiv al organismului la acestea.
Sângerarea gingiilor, umflarea și înroșirea lor, precum și respirația urât mirositoare sunt semne timpurii.
Tratamentul include curățări profesionale, igienă orală riguroasă, antibiotice și, dacă este necesar, intervenții chirurgicale.