Incrustațiile fizionomice sunt restaurări fixe indirecte care reconstruiesc coroana dintelui, având culoare și textură asemănătoare smalțului natural. Acestea se integrează perfect în structura dentară, fiind greu de diferențiat față de dinții naturali.
Incrustațiile fizionomice reprezintă o metodă modernă de restaurare a coroanei dentare, realizată indirect, adică în afara cavității orale, în laboratorul de tehnică dentară. Acestea sunt o soluție potrivită atunci când coroana dentară necesită o refacere mai complexă decât o obturație clasică, dar nu este compromisă într-atât încât să necesite o coroană completă.
Datorită materialelor folosite, incrustațiile fizionomice imită aspectul natural al smalțului, făcând restaurarea aproape imperceptibilă, atât ca formă, cât și ca culoare.
Incrustațiile indirecte pot fi clasificate în funcție de modul de extindere pe suprafața dintelui sau de mecanismul de fixare. Astfel, acestea includ:
Materialele cel mai frecvent utilizate sunt masele ceramice, care oferă un avantaj estetic datorită asemănării cu smalțul natural, și masele compozite, recomandate mai ales pentru înlocuirea obturațiilor vechi și mai inestetice, în special pe dinții anteriori.
Tratamentul începe cu o examinare amănunțită pentru a stabili tipul exact de restaurare și materialul potrivit, precum și pentru a oferi pacientului informații despre beneficiile și riscurile procedurii.
Pregătirea dintelui implică modelarea cavității, cu pereți ușor divergenti și margini rotunjite, având o adâncime minimă de 2 mm. Urmează amprentarea completă a zonei tratate, incluzând dinții învecinați și ocluzia. Incrustația este apoi realizată în laborator, prin diverse tehnologii: turnare ceramică, presare, modelare directă sau frezare computerizată.
După realizarea incrustației urmează proba în cavitatea orală și, dacă este necesar, ajustările marginale. Fixarea se face prin lipire chimică (bonding), utilizând gravaj acid, curățare și aplicare de adeziv, asigurând o coeziune durabilă între restaurare și dinte.
Etapele sunt similare celor din ceramică, cu diferența că adâncimea cavității trebuie să fie de cel puțin 1,5 mm, iar prepararea are forma unei casete cu margini rotunjite și pereți divergenti. După amprentare, incrustația este creată în laborator prin aplicarea în straturi a rășinii compozite, fiecare strat fiind fotopolimerizat pentru întărire.
La final, se aplică un strat transparent, apoi se șlefuiește pentru a se asigura un finisaj estetic. Fixarea se realizează în cabinet prin tehnica bonding, similar cu cea folosită pentru ceramică.
Consultul stomatologic este esențial pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat în cazul leziunilor dentare mai complexe, când structura coroanei nu poate fi restabilită eficient cu o plombă directă. Medicul este cel care va evalua starea dintelui, tipul de restaurare necesar și materialul potrivit în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Incrustațiile fizionomice sunt mai rezistente, se lipesc mai bine și oferă un aspect estetic superioar, datorită realizării lor în laborator și materialelor folosite.
Ele pot fi realizate din mase ceramice sau mase compozite, fiecare tip având indicații specifice în funcție de situația dentară și aspectul estetic dorit.
Fixarea se face prin tehnica de bonding, care presupune o lipire chimică cu ajutorul unui adeziv aplicat după gravajul acid al cavității dentare.