Frenectomia este o intervenție chirurgicală ce constă în îndepărtarea sau repoziționarea frenului, un țesut care limitează mișcarea anumitor părți mobile ale corpului. În cavitatea bucală există trei frenuri principale: sub limbă (frenul sublingual), între gingie și buza inferioară, respectiv între gingie și buza superioară. Această procedură se realizează frecvent sub anestezie locală și poate fi combinată cu frenoplastia, care corectează frenurile scurte sau subțiri.
Frenurile sunt benzi de țesut care limitează mișcarea anumitor structuri mobile, precum limba sau buzele. În cavitatea orală, există trei tipuri principale de frenuri: cel sublingual, ce leagă limba de planșeul cavității bucale; frenul labial inferior, situat între gingie și buza de jos; și frenul labial superior, între gingie și buza de sus.
Atunci când aceste frenuri sunt prea scurte sau tensionate, pot provoca diverse probleme funcționale și estetice, necesitând uneori intervenția chirurgicală pentru corectare prin frenectomie sau frenoplastie.
Frenul sublingual poate limita mișcările limbii dacă este prea scurt, o afecțiune numită anchiloglosie. Aceasta poate afecta alăptarea sugarilor, pronunția corectă la copii și poate duce la retracții gingivale la adulți. De asemenea, frenul sublingual poate crea dificultăți în poziționarea aparatelor ortodontice, influențând negativ tratamentul.
Intervenția este realizată fie prin incizie și suturi, fie cu ajutorul laserului sau electrocauterizării. Metodele care utilizează laserul sau electrocauterizarea reduc riscul unor sângerări importante, mai ales în cazul unui fren gros și bine vascularizat.
Frenul labial leagă mijlocul buzei de gingia situată în zona dinților frontali. Dacă acesta este prea scurt, poate determina retracția gingiei și formarea unei diasteme (spațiu între dinți). La copii, aceste probleme pot să se rezolve în mod natural, însă dacă persistă după 8-9 ani sau sunt cauzate de factori ereditari, frenectomia devine o opțiune recomandată.
Procedura este indicată și atunci când frenul împiedică fixarea corectă a aparatelor ortodontice sau a protezelor dentare. Similar cu frenectomia linguală, aceasta se realizează prin incizie și suturi, laser sau electrocauterizare.
Frenectomia durează de obicei între 10 și 15 minute și are o perioadă de vindecare de câteva săptămâni. În primele 7-10 zile după intervenție, pacientul poate simți disconfort, perioada în care este important să urmeze recomandările medicului stomatolog cu privire la alimentație și tratament.
Intervențiile realizate cu laser sau electrocauterizare pot reduce riscul de sângerare și pot facilita o recuperare mai confortabilă. Totuși, fiecare caz necesită o evaluare individuală pentru a alege metoda optimă.
Consultul stomatologic este indicat atunci când există dificultăți la alăptare cauzate de frenul lingual, probleme de pronunție la copii sau retracții gingivale la adulți care pot fi legate de frenuri scurte. În cazul diastemei persistente după vârsta de 8-9 ani, când nu există auto-corecție, este necesară evaluarea pentru o posibilă frenectomie.
De asemenea, pacienții care întâmpină probleme în fixarea aparatelor ortodontice sau protezelor dentare din cauza frenurilor trebuie să se adreseze medicului stomatolog pentru o investigație și tratament adecvat.
Anchiloglosia este limitarea mișcării limbii cauzată de un fren lingual prea scurt. Tratamentul poate include frenectomia, care eliberează frenul și îmbunătățește funcția limbii.
Frenectomia se poate realiza prin incizie și suturi, laser sau electrocauterizare, fiecare metodă având avantaje specifice, precum reducerea sângerării în cazul laserului și electrocauterizării.
Este recomandată când frenul labial produce retracție gingivală, diastemă persistentă după vârsta de 8-9 ani, sau când împiedică fixarea aparatului ortodontic ori protezei.