Biopsia orală este o procedură esențială pentru diagnosticarea corectă a leziunilor din cavitatea bucală, de la cele benigne, simple, până la leziuni maligne. Aceasta constă în prelevarea unui fragment de țesut din zona afectată pentru examinare microscopică, astfel încât să se poată stabili o strategie adecvată de tratament.
Biopsia în stomatologie este o tehnică chirurgicală folosită pentru prelevarea unui fragment reprezentativ de țesut dintr-o leziune orală, pentru examinarea microscopică (histopatologică). Această metodă este crucială pentru diferențierea între leziuni benigne și cele cu potențial malign, facilitând astfel un diagnostic corect și, ulterior, planificarea tratamentului.
Deși biopsia este o procedură comună în medicina generală, în stomatologie este aplicată mai rar, în principal din cauza lipsei de pregătire specifică. Manipularea specimenului trebuie realizată cu atenție, pentru a nu compromite rezultatul analizei.
Biopsia este recomandată în cazul leziunilor din cavitatea orală care persistă mai mult de două săptămâni, în ciuda tratamentului, și care nu sunt cauzate de factori iritanți locali. Leziunile de culoare roșie sau roșu-albăstrui, care pot sângera ușor și cresc rapid, reprezintă un motiv de suspiciune și necesită investigare prin biopsie.
Pe de altă parte, biopsia nu este indicată pentru structuri normale, leziuni traumatice cauzate de factori locali, leziuni inflamatorii care răspund la tratament sau zone pigmentate stabile de peste 5 ani.
Biopsiile se clasifică în funcție de tipul leziunii și zona prelevată. Biopsia directă se efectuează pe leziuni superficiale, în timp ce biopsia indirectă este folosită când leziunea este acoperită de mucoasă. În funcție de momentul recoltării, biopsia poate fi preoperatorie, intraoperatorie sau postoperatorie.
După suprafața țesutului prelevat, biopsia poate fi prin excizie — atunci când întreaga leziune mică (până la 10 mm) este îndepărtată integral, având rol și terapeutic — sau prin incizie, când doar o porțiune reprezentativă este prelevată, în cazul leziunilor mai extinse.
Alte metode includ biopsia prin puncție aspiratorie, prin care celulele sunt extrase cu ajutorul unui ac, și biopsia prin periaj, în care se recoltează celule de pe suprafața leziunii cu o periuță specială, fără anestezie. Deși această tehnică este mai simplă, nu oferă întotdeauna precizia diagnosticului pentru celulele maligne.
Recoltarea unei biopsii orale începe cu selectarea atentă a zonei afectate, urmând pregătirea câmpului operator prin dezinfectare. Anestezia locală se realizează cu substanțe vasoconstrictoare aplicate la o distanță potrivită de zona de prelevare, pentru a evita modificarea specimenului.
În cazul țesutului moale, precum limba, obrajii sau gingia, biopsia directă se efectuează cu bisturie sau perforatoare, evitând compresia în timpul inciziei. Pentru țesutul osos, biopsia indirectă necesită ridicarea unui lambou mucoperiostal și utilizarea unor instrumente speciale pentru prelevare.
După recoltare, specimenul este fixat într-o soluție cu formalină 10% și trimis la laborator pentru analiză. Medicul controlează sângerarea, curăță zona și efectuează sutura, cu excepția zonelor dificile precum gingia și palatul dur, unde închiderea rănilor poate fi mai complexă.
Este important să solicitați un consult stomatologic dacă observați leziuni în cavitatea bucală care nu dispar în decurs de două săptămâni, în special dacă acestea sunt de culoare roșie sau roșu-albă, sângerează ușor sau cresc rapid. În această situație, medicul poate recomanda o biopsie pentru o evaluare corectă.
De asemenea, consultul este esențial pentru a exclude prezența unor leziuni inflamatorii sau traumatice ce pot fi tratate fără a necesita biopsie.
Biopsia este recomandată pentru leziuni orale suspecte care persistă mai mult de două săptămâni și nu răspund la tratament.
Principalele tipuri sunt biopsia prin excizie, biopsia prin incizie, biopsia prin puncție aspiratorie și biopsia prin periaj.
Procedura include selectarea zonei, dezinfectare, anestezie locală, prelevarea țesutului, fixarea specimenului și sutura plăgii.